Iluzie e viaţa ce-o trăim
Iluzie e sentimentul de preaplin
Preagol de fapt ar trebui să îl numesc
Preaplinul ce frenetic îl trăiesc.
Preaplin de amăgire şi tristeţi ce vin
Preagol de dragoste şi bucurie… chin
Umplut de tine ar vrea să fie dorul meu
Golit acum de lipsa ta mereu.
Şi braţele-ţi rotund să mă cuprindă iar
Să fiu al minţii tale înmiresmat hotar
Iluzia iubirii să mi-o dărui iar
În noaptea amăgirii o primesc în dar.
Şi-n cânt de linişte să o trăiesc senin
Iar sufletul să-mi fie iar de bucurie plin
Tristeţea se va aşterne apoi din nou
Speranţa fi-va împlinită. E destinul meu?