Orice aș face pe acest pământ
Te voi iubi în lacrimi, dor și gând
Și voi visa petale in cerc zburând
Sufletul tau parfumat îmbrățișând.
Orice aș face în acest lung drum
La tine eu mă voi gândi oricum
Și voi visa lacrimi de ploi curgând
Obrazul tău cu stele mângâind.
Orice aș face în al vieții ceas
Doar tu ești muzica din al meu dans
Și vom pluti în marea de cleștar
Visând la al iubirii neuitat hotar.
eternă iubire
furtună de gînduri
auto-amăgire
lacrimi printre rînduri…
auto-amagire deci… 🙂
Aşa se vede de la mine, de după colţ… 🙄
ah, ce te-aş fi pus eu la colţ, Dragoşşşş, da’ eşti deja acolo. 🙂
orice ai face, dor şi orice ai alege să faci, să nu-l laşi pe “orice aş face” să devină un laţ de gât…
Păi şi ce, eu ziceam altceva? Vezi că te-aştept după colţ cu
paru’creionu’…Cine cînta “cu creionul, pe hîrtie, o păpuş-am desenat…”? 🙄
sunt la tine acasă, nu mă mai chema aici! 🙂
Nu, nu este asa ceva, si nici nu va fi, nu ma coboara ci ma ridica… 🙂