Miu este un motan
Mititel și dolofan
Care miaună mereu
Și la bine și la greu.
Iese ziua la plimbare
În grădina mult prea mare
Se întâlnește cu furnica
Cară toată ziulica,
Vede și un pițigoi
Dintre cei frumoși, de soi,
Aude și-o ciocârlie
Care cântă pe câmpie.
Trage apoi de-un fir de iarbă
Care repede-l înțeapă
Și ii zice: fugi de-aici
Nu vezi? Calci peste furnici.
Când o floare a mirosit
De polen s-a îngălbenit
Și a stănutat subțire
Până și-a venit în fire.
Și cum alerga voios
Lângă el căzu pe jos
Un măr roșu uriaș
Mai să-l prindă pe poznaș
Și atunci fugi în casă
Și se ascunse sub masă.
În grădină-i dubios
Și cum el e cam sfios
Adormi cât ai clipi
Numai pâna a doua zi.
Esti chiar talentata. M-am amuzat citind. Felicitari! 🙂
Multumesc. Cred ca imi ies astfel de poezii pentru ca le scriu cu mare placere 🙂
Nu ştiu, dacă ai talent,
Sau Miu e-n mare formă
Un lucru însă sigur ştiu
În glăscioru-ţi dulce ,
Miu, eu aş vrea să fiu .:)
Madi şi Onu
Nici eu nu stiu daca am talent dar Miu chiar e in mare forma 🙂
Prin răspunsul abil dat,
Înţeles-am pentru mine:
Miu, n-o să fiu vreodat! 🙂
Madi şi Onu
Poti sa fii Miu oricand vrei
Pe Mia (Madi) ta de brat s-o iei
Si la plimbare sa porniti
Sufletele sa v-aerisiti 🙂
Sfatul tău de aur,
Neîndoielnic, îl voi urma,
Când Mia mea italiană,
În ţară, s-o înapoia! 🙂
Madi şi Onu
Atunci iti doresc ca Mia ta sa se inapoieze cat mai curand 🙂