Tu mă vezi?

Mă simt ca şi cum aş fi dispărut. Ca şi cum aş fi invizibilă. Vizibil e doar fumul de ţigară care iese in rotocoale alburii, şi umple golul din jurul meu. Unii oameni ma vad totuşi, sau mă simt, aşa cum sunt cu adevarat sau total diferit. In funcţie de percepţia lor despre ei inşişi. Cei care mă vad au doua variante doar… să mă iubeasca sau sa mă urască. Nu există cale de mijloc. Nu pot fi indiferenţi. Nu au cum. Pentru că ei mă văd. Indiferenţa ramâne celorlalţi. Unii dintre ei mă iubesc şi nu pot să nu mă întreb de ce. De unde vine iubirea asta, şi de ce vine? „Iubim de fapt ceea ce ne lipseşte” spune Octavian Paler. Poate ei văd în mine ceea ce nu sunt cu adevărat. E doar o proiecţie a ceea ce visează ei aplicată asupra mea. Şi poate fi la fel de bine reală sau total falsă. Poate eu doar am fost la îndemână. Şi acea proiecţie a căzut pe mine din pură întâmplare, eu neavând nici un merit în asta. Doar că am fost la locul şi momentul potrivit, sau poate nepotrivit. Şi cei care mă urăsc la fel. Exista deja ura în ei. Şi o proiecteaza asupra celor pe care ei îi văd. Dar eu? Nici eu nu îi văd pe toţi cei din jurul meu. Pe unii doar îi întrezăresc.  Pe alţii aproape că nu pot să-i disting. Iar pe alţii îi vad clar ca lumina zilei. Ii vad pe cei care mă iubesc dar nu-i pot iubi şi eu. Îi vad şi pe cei care mă urăsc dar nu-i pot urî la rândul meu. Şi ii mai văd şi pe alţii, pe care îi iubesc. Dar, din păcate sunt din cei care nu mă vad pe mine, din cei indiferenţi. Câteodată îmi doresc să dispar.

This entry was posted in Emotii.

13 thoughts on “Tu mă vezi?

  1. …Şi eu…doar că îmi doresc să dispar ca “omul invizibil”. 🙂
    pentru nimeni şi nimic n-aş dori să dispar de pe faţa pământului mai înainte de vreme…

  2. Cine nu îsi doreste sa dispara cate-o data? Dintr-o aglomeratie, o sedinta plictisitoare, o situatie penibila sau pur si simplu ptr un minut de liniste…. ce bun ar fi trucul! 🙂

  3. “Poate eu doar am fost la îndemână. Şi acea proiecţie a căzut pe mine din pură întâmplare” ….. interesanta si tulburatoare abordare, pentru ambele sensuri: iubire, ura….. tind sa cred ca asa se intampla… din pacate.
    Zile inseninate iti doresc!

  4. Pana la urma orice intalnire cu oamenii din viata noastra s-a produs dintr-o intamplare.S-a intamplat sa nimerim doi in acelasi loc odata si sa ne cunoastem.Dar daca nu era el/ea, ar fi fost altcineva, asa ca intamplarea raspunde unei dorinte interioare de cautare si atasament si imprietenire , o deschidere catre altii. 🙂

  5. Iubirea si ura sunt la fel de distructive in final. Numai indiferenta ramane in picioare. E regretabil ca nu putem fi reciproci in sentimente, in acelasi moment. Si doare rau cand omului caruia tu vrei sa-i furi iubirea, e total indiferent si se uita prin tine.

      • Am si specificat…in final…ori cand nu mai este, ori cand n-a fost niciodata impartasita…Si culmea, stiind ca n-ai speranta, tot iubesti o vreme, pana cand incepe sa se estompeze cu timpul sau apare un alt Fat Frumos..Nu stiu altii cum sunt, dar eu asa sunt…dam it !

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *