Întrebări fără răspuns

Ferestre deschise spre inimi visez

Parfum rătăcit izvorăşte din flori ce nu cresc

Suflete aprinse de dor mă înconjor

Mă întreabă unde s-ascunde al vieţii mele fior.

Eu nu le răspund, stau doar şi le privesc

Şi simt cum mă înalţ tot mai sus şi aripi îmi cresc

Urc pe o firavă rază de soare spre cer

Nu vreau să mă opresc până ajung la el.

Dar norii mă întreabă şi ei, de ce plâng

De ce lacrimi rotunde nu pot să alung

Şi vântul răzbate până în mine adânc

Stinse suspine în umbra sufletului eu strâng.

Te întreb şi eu, împreună cu noaptea grăiesc

Tu nu vezi stelele pe care cu dor le privesc?

Luna nu-ţi spune şi ţie aceleaşi uitate poveşti?

Şi te intreb, iar şi iar. Unde eşti?

 

Parfum

Parfumul uitat de atunci al trupului meu

Te umple de mine, te cheamă la mine mereu

Pătrunde prin palmele ce întâi m-au atins

Se ascunde în suflet, te alintă în vis.

 

Parfumul ochilor tăi mă înalță spre nori

Mă poartă în zbor, mă  cuprinde în stol de cocori

Tot mai sus să-mi întind aripile triste în vânt

La tine să ajungă un ultim şi nerostit cuvânt.

 

Parfumul zilelor ce trec din nou fără rost

Curge prin vene aprinse de tot ce nu a fost

Inundă cu valuri de dor şi de vis neîmplinit

Că astăzi sau mâine, în inima ta mă vei fi regăsit.