Întrebări fără răspuns

Ferestre deschise spre inimi visez

Parfum rătăcit izvorăşte din flori ce nu cresc

Suflete aprinse de dor mă înconjor

Mă întreabă unde s-ascunde al vieţii mele fior.

Eu nu le răspund, stau doar şi le privesc

Şi simt cum mă înalţ tot mai sus şi aripi îmi cresc

Urc pe o firavă rază de soare spre cer

Nu vreau să mă opresc până ajung la el.

Dar norii mă întreabă şi ei, de ce plâng

De ce lacrimi rotunde nu pot să alung

Şi vântul răzbate până în mine adânc

Stinse suspine în umbra sufletului eu strâng.

Te întreb şi eu, împreună cu noaptea grăiesc

Tu nu vezi stelele pe care cu dor le privesc?

Luna nu-ţi spune şi ţie aceleaşi uitate poveşti?

Şi te intreb, iar şi iar. Unde eşti?

 

4 thoughts on “Întrebări fără răspuns

  1. Chiar că te înalţă lectura acestor versuri. Frumos, cu condiţia să nu te uiţi înapoi. 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *