Duzina de cuvinte… toamna

Ecou de desfrunzire pornește prin păduri

Ironic râde văntul în valuri de nervuri

Rostire ascuțită e plânsul frunzelor căzând

Într-o cadență nesfârșită a trupului lor plăpând.

 

Ploaia argintie, iridiu topit, curge prin tuburi de nor

Nici ziduri nu pot să oprească al picăturilor zbor

Înscris de un saltimbanc pe un papirus etern

E al ploii, cheamtă de paparude,  ritual din infern.

 

Rostogolire de vânt, tânguire de cer, e toamna de ieri

Covor foșnitor mângăie tălpile ce merg spre nicăieri

Adevarat se așterne octombrie pe neștiute cărări

Eu te închid la mine în suflet, iubire pierdută în zori.

 

Aceasta a fost duzinica de azi propusa de psi.

 

26 Replies to “Duzina de cuvinte… toamna”

  1. Să mai stea octombrie la casa lui, încă n-am simţit septembrie îndeajuns! Iar ploaia ce va să vină e ritual de bine, ce infern măi, dor?! Saltimbancul tău se ţine de şotii….ia să-l cert! 🙄

    1. Saltimbancul meu are pareri proprii, n-am ce sa-i fac, asa e el, mai grabit, il asteapta deja pe octombrie, si mai poznas… dar asa trebuie sa fie un saltimbanc, nu?

  2. “Rostogolire de vânt, tânguire de cer, e toamna de ieri

    Covor foșnitor mângăie tălpile ce merg spre nicăieri”
    Ce bine de tălpile astea care merg spre nicăieri, ale mele s-au blocat într-un nicăieri deprimant… O fi toamna, voi fi doar eu…

  3. da de ce curgea iridiul ăla topit? că io știu (da nu-s sigură) că-i trebuie foc zdravăn pentru asta. știu! îi de la dragoste… aiai! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *