Am întâlnit cândva pe stradă un nestatornic gând
Ce îşi striga mergând durerea amarnic suspinând
Părea venit de nicăieri şi de niciunde în calea mea
M-am întrebat apoi adesea, aievea el era?
Mi-a sărutat uşor urechea, când ne-am întâlnit
Mi-a picurat în ea cuvinte oarbe, grele, de nerostit
L-am înţeles la început stingher, numai cu inima
Dar a pătruns apoi, adânc, în mintea mea.
Mi-a explicat din nou atunci mai clar durerea sa
Compătimit voia să fie pentru că tare suferea
Striga neîncetat în mine că amândoi suntem la fel
Că vrea să vadă cum eu sufăr împreună cu el.
Eu l-am crezut întâia dată şi m-a durut cumplit
Chemarea lui părea un ţipăt cum n-am mai auzit
N-am mai putut să fiu aceeaşi dupa întâlnirea lui
Am renunţat la fericire să plâng durerea lui.
Dar într-o zi am privit cerul, senin şi neclintit
Şi soarele ce strălucea feeric, departe, la zenit
Am ascultat liniştea serii şi greierii cântând
Şi am înteles în clipa aceea, că a fost doar un gând.
I-am zis atunci încet să plece de unde a venit
Că suferinţa lui e rece şi de nestăpânit
Că mintea mea se vrea senină ca cerul la apus
Şi inima să-mi fie plină de fericire. Şi s-a dus.
Aceasta a fost provocarea de luni pornita de la psi.