Durerea unui gând

Am întâlnit cândva pe stradă un nestatornic gând

Ce îşi striga mergând durerea amarnic suspinând

Părea venit de nicăieri şi de niciunde în calea mea

M-am întrebat apoi adesea, aievea el era?

Mi-a sărutat uşor urechea, când ne-am întâlnit

Mi-a picurat în ea cuvinte oarbe, grele, de nerostit

L-am înţeles la început stingher, numai cu inima

Dar a pătruns apoi, adânc, în mintea mea.

Mi-a explicat din nou atunci mai clar durerea sa

Compătimit voia să fie pentru că tare suferea

Striga neîncetat în mine că amândoi suntem la fel

Că vrea să vadă cum eu sufăr împreună cu el.

Eu l-am crezut întâia dată şi m-a durut cumplit

Chemarea lui părea un ţipăt cum n-am mai auzit

N-am mai putut să fiu aceeaşi dupa întâlnirea lui

Am renunţat la fericire să plâng durerea lui.

Dar într-o zi am privit cerul, senin şi neclintit

Şi soarele ce strălucea feeric, departe, la zenit

Am ascultat liniştea serii şi greierii cântând

Şi am înteles în clipa aceea, că a fost doar un gând.

I-am zis atunci încet să plece de unde a venit

Că suferinţa lui e rece şi de nestăpânit

Că mintea mea se vrea senină ca cerul la apus

Şi inima să-mi fie plină de fericire. Şi s-a dus.

Aceasta a fost provocarea de luni pornita de la psi.

24 thoughts on “Durerea unui gând

  1. Pingback: Provocarea- Durerea unui gând « Cățărătorii

  2. Pingback: Durerea unui gând- Regatul de hârtie. « Almanahe

  3. Pingback: Durerea unui gând « BLOG D'AGATHA

  4. Pingback: Durerea unui gînd « Tiberiuorasanu's Blog

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *