Departe aproape

 

Departe de tine trăiesc și gândurile-mi sunt poezie

Cuvinte pierdute în liniștea serii visez

În versuri aruncate în abis de pe o foaie de hârtie.

Strig luna prea albă să cadă din cer, la mine în poală să steie

Să-mi lumineze dorul stingher și umbra ei noapte să-mi fie.

Păduri ruginii pe maluri de râu or să crească în mine

Din frunze căzute, covor eu să-ți fiu, în toamna drumurilor senine.

Doar visele nostre pe aripi de vânt cândva să se întâlnească

Să țeasă săruturi pe pânză de nori, iubirea să le copleșească

Timpul, ceasuri grăbite să strice, clepsidre neîntoarse rămâie

Suflete amuțite de dor, mereu aproape să fie.

4 thoughts on “Departe aproape

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *