Duzina de cuvinte… Nimic nou

Întotdeauna suntem la începutul și sfârșitul vreunui vis. Neliniștea unui sfârșit sau a unui început ne cutremură mereu pe noi, oamenii. Imagini din trecut ne asaltează, ne țin legați, ne blochează zborul. Neacceptarea faptului că ce a fost a fost, și că trebuie să trecem peste, doar mai îmbogățiți, mai compleți, nu mai dărâmați, produce suferință și acum, în prezent. Suntem reflexia gândurilor noastre. Nu neapărat a faptelor noastre. Ci a reacțiilor față de reușitele și eșecurile din trecut. Modul cum am reușit să trecem peste împrejurările mai puțin favorabile din viața noastră ne marchează evoluția viitoare. Inconsistența noastră constă și în faptul că încercăm să ne încadrăm în anumite tipare pe care societatea ni le impune, și care de multe ori nu ni se potrivesc. E drept că, într-o anumită măsură acestea sunt necesare, trebuie să existe o anumită disciplină, o anumită rigoare pe care majoritatea sa o respecte. Fără ele ar fi haos.  Dar depinde ce rol atribuim acestora. Cât din ele ni le autoimpunem doar ca să fim ca ceilalți, să nu ieșim din rând. Pentru că a fi diferit provoacă respingere, și mai devreme sau mai târziu suferință. Sufletul și mintea noastră au nevoie de imagini frumoase, pozitive, despre noi înșine și despre tot ce ne înconjoară. Iubirea adresată nouă înșine si celor din jur e calea măreață spre împlinirea personală.

Provocare propusa de psi

9 thoughts on “Duzina de cuvinte… Nimic nou

  1. Pingback: The Cigarette Duet « Almanahe

  2. Pingback: Copilei mele, cu dragoste! | irealia

  3. Pingback: Duzina de cuvinte – O nouă revistă | VERONICISME

  4. acceptarea de sine, eu cred, este cel mai furmos dar pe care ni-l putem face. în realitate nu suntem atât de diferiți…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *