Durerea unui gând

Am întâlnit cândva pe stradă un nestatornic gând

Ce îşi striga mergând durerea amarnic suspinând

Părea venit de nicăieri şi de niciunde în calea mea

M-am întrebat apoi adesea, aievea el era?

Mi-a sărutat uşor urechea, când ne-am întâlnit

Mi-a picurat în ea cuvinte oarbe, grele, de nerostit

L-am înţeles la început stingher, numai cu inima

Dar a pătruns apoi, adânc, în mintea mea.

Mi-a explicat din nou atunci mai clar durerea sa

Compătimit voia să fie pentru că tare suferea

Striga neîncetat în mine că amândoi suntem la fel

Că vrea să vadă cum eu sufăr împreună cu el.

Eu l-am crezut întâia dată şi m-a durut cumplit

Chemarea lui părea un ţipăt cum n-am mai auzit

N-am mai putut să fiu aceeaşi dupa întâlnirea lui

Am renunţat la fericire să plâng durerea lui.

Dar într-o zi am privit cerul, senin şi neclintit

Şi soarele ce strălucea feeric, departe, la zenit

Am ascultat liniştea serii şi greierii cântând

Şi am înteles în clipa aceea, că a fost doar un gând.

I-am zis atunci încet să plece de unde a venit

Că suferinţa lui e rece şi de nestăpânit

Că mintea mea se vrea senină ca cerul la apus

Şi inima să-mi fie plină de fericire. Şi s-a dus.

Aceasta a fost provocarea de luni pornita de la psi.

Leapşa supranaturală

Am preluat această leapşă (nu sub numele de mai sus) de la Vero.
Deci:

1. Crezi în supranatural ? Ce fel de supranatural ? Fantome, bântuiri, poltergeist, posesii demonice, blesteme, ocultism, vrăjitorie, clarviziune, medium-uri, miracole, minuni ?

Cred ca oamenii nu-şi folosesc tot potenţialul cu care sunt dotaţi natural. Nu cred in noţiunea de supranatural, ci în posibilitatea de dezvoltare prin exerciţiu a întregii capacităţi a fiinţei umane.

2. Crezi că omul când se naşte este ca o pânză de pictat goală, pe care totul se imprimă mai târziu, sau că suntem născuţi cu predispoziţie – sau predestinaţi – spre bine sau rău? Cu alte cuvinte, ne naştem fiecare cu o natură dată sau o dobândim prin educaţie şi autoeducaţie ?

Evoluţia unei persoane depinde şi de factorul genetic dar şi de mediul in care se dezvoltă şi educaţia primită ulterior. În aceeaşi măsură.

3. Dacă ai avea ocazia, doar o singură dată şi pentru scurt timp, să călătoreşti în timp doar ca observator, ce ai alege, trecutul sau viitorul ?

Doar ca observator… aş alege viitorul. Dacă aş putea să şi intervin aş alege trecutul.

4. Dacă tehnologia şi medicina vor avansa în aşa măsură încât în viitor media de viaţă umană va fi considerabil mai mare decât în prezent, dublu sau chiar mai mult, să spunem, ce opinie ai despre acest lucru? Ai dori să trăieşti într-o asemenea eră ?

Cine nu şi-ar dori să trăiască mai mult? Eu cu siguranţă da. Şi cred că ar fi benefic pentru omenire, pentru că bătrânii actuali, cu multă experienţă de viaţă şi înţelepciune ar fi încă tineri în astfel de condiţii şi şi-ar putea folosi acea experienţă în folosul lor şi a celor din jur. Şi perioada de rambursare a creditelor ar fi mai mare 🙂

5. Dacă ai avea de ales între un an de continuă zi sau un an de continuă noapte, ce ai alege?

Zodia mea este patronată de soare, greu m-aş putea lipsi de el atât de mult timp. M-aş ofili. Deci aş alege ziua cea mai lungă 🙂

6. Ce crezi despre Spaţiu, Univers, Cosmos? Ştim că este plin de galaxii, sisteme solare, stele, planete, nebuloase etc., dar crezi că, în afară de astea, mai e ceva ce noi nu ştim ? Viaţă, spre exemplu, în orice formă. Sau crezi că suntem singuri în Univers?

Noi, oamenii, nu stim prea multe nici despre planeta pe care trăim, nici despre noi înşine, aşa că sunt convinsă că sunt multe de aflat despre univers. Şi cred că există viaţă şi altundeva, dar cine ştie sub ce forme inimaginabile pentru noi.

7. Dacă ai avea ocazia să trăieşti o zi (24 de ore) literalmente în persoana altcuiva, pe cine ai alege : un gay sau lesbi, o persoană de altă rasă, culoare, etnie, o persoană de altă religie, de sex opus, o persoană mai tânără sau mai în vârstă ?

Cred că o persoană de sex opus. Curiozitate doar…

8. Dacă ţi-ar fi oferită o putere supranaturală (de natură fizică sau mentală) ce ai alege şi de ce ?

Poate telepatia, să pot asculta cele mai ascunse gânduri ale celor din jur. Sau mai bine nu 🙂

9. De ce ţi-e teamă mai mult, de ceea ce nu cunoşti şi nu înţelegi, de ceea ce cunoşti, dar nu înţelegi, de ceea ce cunoşti şi înţelegi, dar nu poţi controla sau schimba?

De ce nu cunoşti nu are cum să-şi fie teamă. De ce nu înţelegi poate. De ce nu poţi controla mai bine te fereşti.

10. Dacă te-ai afla vreodată într-un scenariu gen Matrix, numai că real, şi ţi s-ar oferi pastila albastră despre care ţi se spune că odată ce o iei vei afla lucruri pe care nu ţi le puteai imagina vreodată, lucruri despre absolut orice în univers, dar că odată aleasă acea cale, indiferent de consecinţe, nu mai există drum de întors înapoi, sau ţi s-ar oferi pastila roşie, prin care vei fi transformat într-o persoană care va avea o viaţă foarte bună, lungă, îmbelşugată, fericită, dar nu vei şti niciodată nimic şi vei trăi doar cu curiozitatea şi întrebările existenţiale, universale, ce ai alege?

Păi dacă iei pastila albastră înţeleg că le vei şti pe toate, deci vei şti inclusiv cum să fii fericit, iar dacă iei pastila roşie, vei fi atât de fericit încât nu mai contează ce ştii şi ce nu. Deci e cam tot aia. Dau cu banul.

__________________

Transmit această leapsă următorilor: convietuire, Dan, silving, edera83, alex, Mihaela C.P., piramidon şi tuturor celor care vor să răspundă la întrebările de mai sus.

Gânduri răvăşite

Îmi place să stau trează noaptea târziu. Uneori. Vinerea în special. Acum de exemplu. E ora 1.40 si nu dorm. E linişte totală. O linişte de mormânt aş putea spune, dar nu-mi place cum sună. Aşa că e doar linişte. Şi îmi place să o ascult. Îmi mai place şi să fiu singură într-o astfel de noapte. E singurătatea mea, numai a mea, şi pot face ce vreau eu cu ea. Nu ca în restul timpului. Pot citi, pot scrie, îmi pot asculta gândurile, mai liniştite decât de obicei, într-o asemenea noapte liniştită. Nu îmi pun nici măcar muzică, m-ar deturna de la a mă simţi şi gândi pe mine. Te poţi şi simţi şi gândi în acelaşi timp? Nu ştiu. Nu cred. Cred că mai degrabă alternez. Şi ceea ce simt îmi provoacă gândurile să tragă de mine să ies din visare, iar gândurile, odata avute, mă fac să reintru în reverie. Şi să reîncep să mă simt, să mă percep, aşa cum sunt. Dar am oare curajul să mă privesc în ochi? Cu ochii larg deschişi. Să mă privesc doar, ca într-o oglindă fermecată, care să-mi spună adevărul… nu că sunt cea mai frumoasă din ţară, asta deja ştiu, ci să mă arate aşa cum sunt, să nu mă mintă, aşa cum fac eu de obicei cu mine însămi. Şi eu să mă recunosc. Să zic un DAAAA, plin de convingere, asta sunt eu, bună sau rea, nu contează, sunt cum sunt şi atât. Nimic nu e bun şi nimic nu e rău. Decât în comparaţie cu acele cutume ale societăţii în care trăim. Iar eu nu vreau să mă compar. Oricum, aş ieşi destul de prost din orice astfel de comparaţie. Aşa că îmi convine ideea. Să fiu doar eu, să trec dincolo de trup, de aspectul fizic, de capacităţile mentale, de experienţa dobândită, de catralioanele de chestii învăţate, memorate, asimilate, să mă dezbrac ca pe o ceapă, de toate foile care mă acoperă, mă ascund, mă încarcerează şi să ies în lumină. Miez. Esenţă. Atât să fiu.

Gata, am bătut destul câmpii, batuţi şi aşa de ploi şi vânt, nu ştiu cu ce mi-au greşit în noaptea asta.

Sper ca voi să dormiţi şi să visaţi frumos.

Duzina de cuvinte… toamna

Ecou de desfrunzire pornește prin păduri

Ironic râde văntul în valuri de nervuri

Rostire ascuțită e plânsul frunzelor căzând

Într-o cadență nesfârșită a trupului lor plăpând.

 

Ploaia argintie, iridiu topit, curge prin tuburi de nor

Nici ziduri nu pot să oprească al picăturilor zbor

Înscris de un saltimbanc pe un papirus etern

E al ploii, cheamtă de paparude,  ritual din infern.

 

Rostogolire de vânt, tânguire de cer, e toamna de ieri

Covor foșnitor mângăie tălpile ce merg spre nicăieri

Adevarat se așterne octombrie pe neștiute cărări

Eu te închid la mine în suflet, iubire pierdută în zori.

 

Aceasta a fost duzinica de azi propusa de psi.