Uitare

 

Mă dor frunzele galbene dansând

Cerul căzând cu ploaia pe pământ

Soarele stins, ascuns dupa nori

Și dorul trezit iar azi în zori.

 

Mă strigă vântul cu vuiet străin

S-alerg înspre cerul de gânduri senin

Să mă smulg din a timpului trecere iar

Sufletul meu să nu mai aibă hotar.

 

Mă cheamă drumul cu pași să-l ating

Să-mi caut liniștea și dorul să-l sting

Încet să-l urmez, în urmă să nu mai privesc

Uitate rămână cuvintele te iubesc.

 

 

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *