Mergeam adesea
Frunze galbene pierdeam
Iubirea uitam.
Treceam prin viață
Zâmbete împrăștiind
Dar lacrimi curgeau.
Priveam soarele
Vremuri căzute pe gând
Iarna grea venea.
Ascultam timpul
Ore în brațe strângeam
Hrană zilelor eram.
Mergeam adesea
Frunze galbene pierdeam
Iubirea uitam.
Treceam prin viață
Zâmbete împrăștiind
Dar lacrimi curgeau.
Priveam soarele
Vremuri căzute pe gând
Iarna grea venea.
Ascultam timpul
Ore în brațe strângeam
Hrană zilelor eram.
“Hrană zilelor eram…” – ce mult mi-a plăcut acest gând! Foarte frumoase versuri! Se simte nostalgia toamnei şi aici, la tine…
Să ai o zi frumoasă! 🙂
Multumesc. E prima mea incercare de haiku. Nu stiu in ce masura mi-a iesit. Mai ales ca am doua silabe in plus, exact la versul pomenit de tine 🙂
şi tu kaiku? 😀
Prima tentativa… Iertare daca nu e cine stie ce…