E soare, e toamnă, e cer
Visul de vară doarme stingher
Norii se întreabă miraţi unde sunt
Stropii de ploaie pierduţi pe pământ.
E toamnă sau vara revine târziu?
Se întreabă frunzele, copacul e viu?
Gutuia prea galbena, grea de mister
Străjuie lumea în somn auster.
Lacul cuminte pierdut printre munţi
Priveşte minunea brazilor cei necărunţi
Sunt veşnic acolo, te aşteaptă să vii
Întinse braţe albastre şi verzi maronii.
Castani desfrunziţi se întreabă şi ei, unde eşti?
Te cheamă şi spun trecătorilor triste poveşti
Cuvinte căzute din cerul prea blând
Vino, grăieşte pădurea, acolo eu sunt.
e gălăgie în nucile din geam/iar noi privim gutuia transformată-n lună – a venit toamna
Da, azi chiar a venit…Trebuie sa culeg gutuile 🙂
Dacă nu vine, ia-l cu chestii mai din topor,
taie pădurea, lasă castanele să-i cadă în cap,
crengile să-i scoată ochii
şi tulburat să cadă-n lac.
🙂