Oamenii dar

Privesc oamenii pe strada. Îi privesc şi aş vrea sa fiu fiecare dintre ei. Să le simt emoţiile, să le trăiesc bucuriile, să le plâng tristeţile. Oamenii par atat de diferiţi, dar sunt atat de asemănători, că oricare dintre ei aş fi, aş avea aceleaşi trăiri, doar că în altă ordine poate, şi cu intensităţi diferite. În esenţă, cu toţii suntem aceiaşi oameni dar. Oameni care pot fi buni, pot fi corecţi, pot fi sinceri, care pot fi binevoitori, si care îşi pot ţine promisiunile. Nu întotdeauna suntem aşa, dar ce contează? Putem fi. Şi într-o zi chiar vom fi.

Daca nu toţi reuşim să fim oameni dar, cu siguranţă majoritatea suntem oameni gânduri. Gândurile de cele mai multe ori ne sunt dictate de viaţă dar până la urmă ele sunt cele care ne construiesc viaţa. Şi, din păcate, prea puţini suntem conştienţi de asta. Ne lăsăm purtaţi de ele la nesfârşit, suntem doar o bărcuţă pe un ocean de gânduri, când am putea să fim chiar noi oceanul iar bărcuţa să ne fie gândul, şi să-l purtăm încotro dorim noi să ajungă.

Puţini dintre noi reuşim, în numărul de ani care ne este dat, să fim oameni iubire. Să învăţăm iubirea de noi înşine, iubirea de oameni, iubirea de tot ce ne înconjoară. Să deschidem cărări de iubire către fiecare fiinţă întâlnită în drumul vieţii noastre. Ne întrebăm acum, neştuiutori, daca merită un astfel de efort, că poate nu vom primi nimic în schimb. Dar răspunsul vine de la sine. În primul rând că nu ar fi nici un efort, iubirea ar fi în noi şi ar curge firesc către ceilalţi, iar de primit, vom primi, cu siguranţă, vibrând pe frecvenţa iubirii, nu poţi atrage decât tot iubire, dar oricum nu va conta.

Mai sunt printre noi şi oamenii dor. Cred ca şi eu sunt unul dintre ei. Oamenii care trăiesc cu un uriaş dor de viaţă, de iubire, de frumos. Poate nu sunt atat de perfecţi ca oamenii dar, şi nici atât de evoluaţi spiritual ca oamenii iubire dar ei sunt acei oameni plini de emoţii intense, plini de pasiune pentru tot ceea ce fac, oameni vulcan, oameni avalanşă, oameni dăruire.

Până la urmă important e să fim OAMENI. Doar atât.

Aceasta a fost psi-luneala de astazi.

19 thoughts on “Oamenii dar

  1. Pingback: Provocarea- Oamenii dar « Cățărătorii

  2. cu toţii suntem oameni dar, dor, gând… prea puţini suntem oameni iubire. important este să nu uităm să fim mereu noi înşine în oricare ipostaze.

  3. Pingback: Sistemul OKtal sau Omul-dar « Almanahe

  4. Pingback: Oamenii dar « Dictatura justitiei

  5. Cred că vrem cu toții să fim oameni iubire dar toate experiențele pe care le avem ne duce către oameni … nu vreau să mai continui.
    Meritul a ceea ce ai scris este că a declanșat aceste gânduri. Mi-a plăcut.

  6. Nu ne găsim încă încăputul în piele, fiindcă sufletul e mai mult decât interior, de-aceea şi intrăm unii într-alţii, uneori, de fapt, mai mereu cu copitele. Oamenii dar sunt puţini. Şi habar n-avem cine sunt, de fapt, fiindcă ne ia mult până să-i recunoaştem, şi nu pentru că n-ar fi vizibili.

    • Trebuie sa invatam sa deschidem ochii, sa ne ascutim auzul, sa ne deschidem sufletul de fapt si sa-i recunoastem, sa invatam de la ei…da fapt daca reusim sa ne deschidem sufletul nici nu cred ca mai avem de invatat ceva…

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *