Ceaţa

Pătură albă se aşterne încet peste noi

Blând ne înconjoară cu vise uitate de ploi

Soarele ascunde, comoară pierdută pe cer

În nopţi se scufundă somnul de toamnă stingher.

 

Veşmânt de frunze pământul acopera iar

Culorile toate-s pierdute în al zilelor trist calendar

În note de gri ne înveleşte. E cânt solitar

Smerenie-n alb va ajunge curând la hotar.

 

Timpul îşi face acum din noapte odor

Ziua mai plânge cu calde lacrimi de dor

Norii coboară, sărută pământ adormit

Se leagănă cerul să adoarmă în vis rătăcit.

 

Pe podiumul toamnei apare în mare  mister

În valuri dantela îşi aruncă în dans auster

Goală rămâne, nălucă  niciunde plutind

Ceaţa se aşterne, suflete triste de dor alinând.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *