Pescarus

Goană nebună de aripi plutind

Albastrul marii întreg să-l cuprind

Gândul verde să-mi fie de-al algelor dor

Visul să-mi fie sălbatic, în mii de culori.

 

Spre nori să m-avânt în aprigul zbor

De dorul nebun apoi neînfricat să cobor

În valuri de spumă să mă înveșmântez

Adânc de iubire în suflet să înmormântez.

 

Și marea prea calmă oglindă să vrea

Imagini trecute mă lase să văd în ea

Din alt zbor căderea s-o șterg amăgit

Uitată să-mi fie iubirea… și tot ce-am iubit.