Pescarus

Goană nebună de aripi plutind

Albastrul marii întreg să-l cuprind

Gândul verde să-mi fie de-al algelor dor

Visul să-mi fie sălbatic, în mii de culori.

 

Spre nori să m-avânt în aprigul zbor

De dorul nebun apoi neînfricat să cobor

În valuri de spumă să mă înveșmântez

Adânc de iubire în suflet să înmormântez.

 

Și marea prea calmă oglindă să vrea

Imagini trecute mă lase să văd în ea

Din alt zbor căderea s-o șterg amăgit

Uitată să-mi fie iubirea… și tot ce-am iubit.

16 thoughts on “Pescarus

  1. “Uitată să-mi fie iubirea… și tot ce-am iubit.”

    NU CRED,

    Nu cred…, în uitarea iubirii
    Nu ne e pe măsură
    E prea contra firii
    Oricat ne-am dori-o.

    In clipa orbirii.
    Inima, instanţă supremă…, gândeşte
    Că-n rătăcirea minţii
    Omul se prosteşte!

    Madi şi Onu

  2. Uitarea iubirii-i de nedorit
    Suflete neprihanit
    Ce vini iti cauti, fara pricina!
    Doar pentru-a obtine-o rima!

    Buna dimineata, raza de soare,
    Dor de femeie,tandru visatoare! 🙂
    Madi si Onu

  3. Comentatorul, intelege-n orice zi,
    Ca multul poate dauna,
    Chiar si “dorului de iubire”,
    Ce nu pare-a se epuiza!
    Astfel, in identica pornire,
    Se opreste pentru-o clipa,
    Stiind ca tot ce-i mult…,
    Adeseori, strica! 🙂

    Madi si Onu

  4. Eu,cu toate fotografiile mele cu pescarusi, o poezie inca nu le-am facut 😀 Poate unde le-am facut suficiente povesti.Frumoasa poezia ta,o sa le-o citesc pescarusilor mei 😉

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *