Ploaia de cuvinte

Cuvinte, boabe de ploaie înaripate

Accente, limbi de ceață înmiresmate

Ne caută din vremuri prea îndepăratate.

Rostiri fără de sevă sau culoare

Vorbe aruncate-n vânt de fiecare

Comori de sunete înşelătoare..

Emoții poartă în silabe goale

Traduc iubirea prin vocale

Sunete, mărgele agățate-n salbe

Cuprind neînțelesul printre rime albe.

Ne arată calea spre iubire

Ne cheamă spre eterna amăgire

E vrerea lor, de mult nu mai este a noastră

E cântecul de pasăre măiastră.

Semne de exclamare eu aș vrea

Să umple cu vibrații toată viața mea

Punctele să dispară din vocabular

Dorul de dragoste rămâie iar si iar.