Cuvinte, boabe de ploaie înaripate
Accente, limbi de ceață înmiresmate
Ne caută din vremuri prea îndepăratate.
Rostiri fără de sevă sau culoare
Vorbe aruncate-n vânt de fiecare
Comori de sunete înşelătoare..
Emoții poartă în silabe goale
Traduc iubirea prin vocale
Sunete, mărgele agățate-n salbe
Cuprind neînțelesul printre rime albe.
Ne arată calea spre iubire
Ne cheamă spre eterna amăgire
E vrerea lor, de mult nu mai este a noastră
E cântecul de pasăre măiastră.
Semne de exclamare eu aș vrea
Să umple cu vibrații toată viața mea
Punctele să dispară din vocabular
Dorul de dragoste rămâie iar si iar.
Cel mai mult în viaţa-mi mă încurcă punctul şi virgula. Cu celelalte oprelişti sau iscodiri mă descurc…
Virgula am iertat-o, dar votez ca punctul sa fi executat 😆
“;” la ele două împreună, mă refeream…cu ele, separate, mă descurc.
Ahaaaa, asta era problema… Nu te pot ajuta 🙂
“Dorul de dragoste”… Cât de adâncă e semnificaţia acestei simple alăturări de cuvinte…
Da, asa este, si mie imi place mult cum vibreaza aceasta combinatie de cuvinte.
..atunci…aşa să fie 🙂
Nu stiu cum…. dar sa fie 🙂
Urmaresc de multa vreme ce scrii si cred ca ai un suflet deosebit de gingas.
Altfel, m-am bucurat sa constat ca melodia de astazi nu este Simfonia a-V- a, cea folosita in “Pescarus” ci dimpotriva , o line melodica optimista si increzatoare in ceea ce priveste dragostea.