Colinda vântul, fluier îngheţat
Alungă norii pe un cer pictat
Din alb şi albastru, cenuşiu e acum
Păsări străine caută alt drum.
Apusul doarme, nimeni nu-l văzu
Ziua e tristă, tot mereu scăzu
Noaptea îşi întinde aripile gri
Liniştea curge, cine o auzi?
Amintiri cad de undeva de sus
Îşi încălzesc visele în somnul dus
Colindă vântul, cântec revărsat
Iubiri alungă, unde au plecat?
superba fotografie… si versurile de asemenea… numai bune .. asa pe seara 🙂
Ma bucur ca au picat la momentul potrivit 🙂
Ce versuri frumoase! Ce gânduri sensibile, pline de melancolia toamnei…
Numai bine îţi doresc! 🙂
Multumesc mult.
Mor de nervi că eu nu pot scrie aşa ! 🙂 Frumos, tare frumos.
Sunt convinsa ca poti… 🙂
Foarte frumos! Ce admir la tine, este seninatatea,gingasia si naturaletea cu care iti mai aduci aminte si ne aduci aminte de ceea ce se chema un suflet gingas si sensibil.