E frig în colţ de suflet şi de rai
Aer strălucitor te mângâie. Să stai
Şi cer de vată să priveşti visând
Covor de lână cum coboară pe pământ.
Pădurea strai multicolor a îmbrăcat
Comoara frunzelor pe jos şi-a scuturat
Să îmbrăţişeze orice suflet neîmpăcat
Poveşti pierdute să rescrie neîncetat.
Noiembrie trecut nu a uitat nimic
Aduce iar cu sine un dor statornic
Un dor de mine, de emoţie şi vis
Dor de iubire, dor de zbor spre… paradis.