Vine iarna?

Se pierde toamna pe triste alei

Mă pierd și eu printre înalții tei

Vântul întoarce-n valuri frunze mii

Gândurile mele zboară aurii.

 

Chemarea dulce a iernii o aud

În fulgi de aer rece ma scufund

Mă încălzește dorul, făclie din adânc

De suflet care tremură nătâng.

 

Nu plânge, spune toamna, voi veni din nou

Că lacrimile fulgi de nea îți vor fi, ca un ecou

Crăiasa albă te va mângâia de acum

Până ce primăvara îți va scoate ghioceii fericirii în drum.