Te-am inventat

Răsare luna tristă peste ochii mei

Pe gene stelele îmi aprind scântei

Soarele mă sărută ca de bun rămas

Gându-mi la tine face iar popas.

 

Mă întreabă alene, oare cine eşti

Ai apărut într-o seară din cartea cu poveşti?

Ai coborât pe-o rază albastră ca un cer

Sau te-am creat chiar eu din al cuvintelor mister?

 

Privirea din safire aprinse eu am desenat

Inima dintr-o dulce strofă am inventat

Îmbrăţişarea, ramuri de măslin am împletit

Sărutul din petale parfumate a izvorât.

 

Sau poate vis ai fost în al minţii somn

Un dor de dragoste şi niciodată om

O vrajă ce în inimă mi-a răsărit

Iubire ai fost, şi vei rămâne până la sfârşit.

 

7 thoughts on “Te-am inventat

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *