Fericiți cei care o mai așteaptă încă.
Întrebarea este: o aștepți fiind sigur că va veni, sau întrebându-te dacă va veni vreodată.
A aștepta presupune deja o stare de neîmplinire.
Fericirea nu poate să fie un plan de viitor. Este acum sau nu.
A fi trist sau a fi fericit. Nici nu știu dacă e o așa mare diferență. Important e sa fii, să simți. Importantă e trăirea în sine.
A aștepta fericirea sună ca și cum cineva ar trebui să vină într-o zi și să ți-o ofere. Fără nici un efort și nici o contribuție din partea ta. Mai bine te apuci de azi și o construiești. Cărămidă cu cărămidă. Pas cu pas. Surâs cu surâs.
Eu totuși cred că fericirea e în noi. Asta nu înseamna că eu am reușit să o descopăr în mine. Încă o caut în mine dar și în afara mea. Dar e mai bine să o cauți decât să o aștepți.
Fiecare frază de mai sus contrazice măcar una dintre celelalte. Deși la prima vedere toate par adevărate. Oare fericirea nu este altceva decât o fata morgana?
Aceasta a fost provocarea de luni propusă de psi.
Cam greu sa te incalzesti singur, nu crezi?
Crezi ca doar in asta consta fericirea?
Si cand pleaca cel sau cea care te incalzeste ce te faci? 🙂
Pai depinde pt ce perioada pleaca…si cat timp te-a incalzit. Nu poti fi fericit singur pe perioade mari, zic eu.
Singuratatea nu e de natura sa te faca prea fericit. Este adevarat. Dar nici dependenta de altcineva nu cred ca este benefica. Idealul e pe undeva pe la mijloc.. 🙂
Da, si ii zice ideal :))
Dacă te iei după definiţia din DEX (FERICÍRE, fericiri, s. f. Stare de mulțumire sufletească intensă și deplină.), atunci fericirea nu e decât ceva de moment. Acum eşti fericit, peste o oră se-ntâmplă ceva care te face nefericit, peste alte două ore se petrece altceva care te face să te simţi fericit iarăşi…
Pentru ca “mulțumirea sufletească intensă și deplină” să dureze, indiferent ce s-ar întâmpla, trebuie să vină într-adevăr din interior, să nu fie afectată de lumea exterioară… Sau cel puţin eu aşa cred. 🙂
Si eu cred la fel. Trebuie sa poti fi fericit si doar cu tine insuti. Sa nu astepti doar din afara … sa iti aduca cineva fericirea pe tava.
vero, am să te contrazic puţin… stare deplină şi continuă (caracter de permanenţă) de mulţumire îi zice lui fericirea. cea discontinuă se numeşte bucurie. îţi aminteşti că am avut un eseu pe tema asta? strict filozofic, eu cred că starea aceasta deplină a fericirii este dată spiritelor rare. ea nu ţine de a avea ci de a fi… noi, restul, mărunţeii, suntem mai degrabă bucuroşi… şi cam atât. pentru că este în firea noastră să ne dorim mereu mai mult.
Ei, DEX-ul a omis “amănuntul” reprezentat de continuitate şi eu am profitat 🙂
În esenţă, ai dreptate, aşa e cu noi, mărunţeii, dar zice-se că această dorinţă de mai mult e motorul progresului – fără ea, am fi desenat acum pe pereţii unei peşteri în loc să scriem pe bloguri 😀
Însă despre fericire sunt multe de spus – poate vom avea cândva ocazia să filozofăm pe tema asta la o cafea 🙂
aşa cum am promis, nu? cu grişka alături! 😀
Evident! 🙂
Eşti fericit atunci când ştii pur şi simplu să te bucuri de viaţă – ca o pisică! 😀
Si ca MIu… 🙂
Si eu cred ca fericirea este in noi.Depinde de gandurile pe care le ai si care te pot lasa sau nu sa o vezi!
Pingback: Aşteptând fericirea | vavaly
O fata morgana care te lasa sa o atingi o clipa, un minut, o zi , apoi isi ia zborul spre zari si iar se intoarce si tot asa. e ca un joc 🙂
Frumos spus. Daca iti place jocul si stii sa te prinzi in el, chiar poti fi fericit, fara sa astepti nimic 🙂
Intocmai.
Eu am mai spus (şi am şi scris :D), fericirea este dată de alegerile pe care la facem. Incorecte, sau greşit orientate, aceste alegeri ne duc spre deznădejde. Bune, pline de speranţă şi dragoste de viaţă, alegerile noastre se transformă-n fericire. Iar simplificând : eşti fericit sau nu după cum alegi. Alegi să fii fericit, sau nu.
E greu sa faci doar alegeri bune in viata. poate fericirea consta tocmai in a putea sa accepti si alegerile mai putin fericite. sa nu le transformi intr-o tragedie…
Fericirea nu vine atunci cînd o cauţi cu tot dinadinsul.
Şi de cele mai multe ori, trece neobservată. 🙂
ps. Ce mai face MIU?
Pentru ca nu suntem atenti.
Miu e bine, se smechereste pe zi ce trece 🙂
Aşa-ţi trebuie! 🙂
Corect 😆
Pingback: Provocarea-Aşteptând fericirea « Cățărătorii
Eu am cautat-o si…Acum stau si o astept. Crezi ca o sa am ghiocei la tample cand va veni??? :)))
Eu am propus si construirea ei. Poate e si asta o varianta 🙂
Cel mai trist e cand ai fericrea , dar defapt nu realizezi asta 😉
Cred ca de cele mai multe ori asa se intampla…
O construim si cautam de-o potriva. Important cred ca este sa stim sa o apreciem cand o avem si sa nu tratam ca pe ceva ce ni se cuvine.
Dar de ce sa nu ni se cuvina? 🙂
Pingback: Fericirea mea | irealia
Iar vin cu citatul meu preferat din A.J Cronin: ”Fericirea e o stare irațională. Dacă încerci s-o analizezi, dispare!” 🙂
Eiii, incercam sa o intelegem cat de cat, poate ne e de folos intelegerea asta… 🙂
Pingback: Aşteptând fericirea « Idei Înghesuite
Pingback: Aşteptând fericirea « Mustăţi lungi, gheare lungi
Fericirea eşti tu! 😉
Da, eu am zis ca fericirea e in noi… dar se poate spune si ca noi suntem fericirea… 🙂
Fericirea este atat de scurta, incat pana sa realizezi ca o ai, sa te bucuri de ea, a si trecut. Si atunci, o mai astepti inca o data. Ca…gustul ciocolatei, dupa ce ai terminat-o de mancat, creaza dependenta :).
Scurta, dar cu atat mai pretioasa… 🙂