Ore de seară

 

Orele târzii de seară năvălesc iarăşi peste mine, în camera mea şi în gândurile mele. Şi mă obligă să-mi pun întrebări. Incomode desigur. Încerc să le alung, să nu le bag în seamă, dar ele vin tot mai multe, întâi vreo nouă, apoi zece, apoi unsprezece, si vorbesc toate în cor, se înţeleg atât de bine, doar pe mine nu prea vor să mă înţeleagă.  Mă întreabă insistent, ce am făcut astăzi, am făcut tot ce trebuia, de fapt nu tot ce trebuia, ci tot ce puteam să fac, am făcut ceva greşeli, am provocat cuiva vreo suferinţă sau vreo bucurie, am făcut ceva şi pentru mine, pentru sufletul şi trupul meu, mi-am controlat emoţiile suficient de bine sau am mai scăpat hăţurile pe ici pe colo… Cred că de fapt conştiinţa mea a cam pactizat cu orele alea târzii şi gălăgioase, şi nu se lasă până nu scot tot de la mine. Dacă am fost corectă în tot ce am spus, gândit şi făcut, dacă eu însumi sunt mulţumită de ziua care a trecut sau am îndoieli… Da, îndoielile… abia aşteaptă năzdrăvanele alea să mă simtă că am îndoieli pe vreun plan. Pentru că ele oricum ştiu foarte bine că mereu apare aceeaşi întrebare: oare timpul trecut astăzi a fost doar un timp pierdut, sau a trecut cu folos?  Se adaugă la nisipul scurs în clepsidra cu timp irosit sau la cea cu timp folosit? Şi în final îmi spun… acum e timpul să dormi, şi mâine este o zi.

13 thoughts on “Ore de seară

  1. Oare cati dintre noi se intreaba ce au facut cu timpul lor-cadou de mare pret-cu ziua ce a trecut? Ma bucur de evolutia ta in lumina! De altfel, scriile tale arata ca esti o minte limpede,lumimoasa!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *