E iarnă iubite
Pe suflet îmi ninge visul înghețat
Zăpezi neștiute se aștern pe înserat
În taină cuvintele dor nesperat.
E frig iubite
Zorii sunt albi, crini parfumați
Ceața plânge în stropi colorați
Copacii sunt goi, îndurerați.
E dor iubite
Dor de căldura din ochii tăi
De palma fierbinte ce o mângâiai
De dorul nescris cu care mă îmbrățișai.
Ce omuleti simpatici! Sensibile versuri si gingase ca fotografia.
Multumesc draga mea!
Ce foc! Şi nu în sobe, că-i costisitor… 🙂
Pai? 🙂
…iarna,frig,dor…Ai grija de tine!
Am, nu fi ingrijorat…:-)
Pai cum nu ? Atata foc ?!…
Foarte frumoasa poezia ta, e plina de emotie!
Ma bucur ca-ti place si bine ai venit pe blogul meu.
Mai mult sex și versurile hibernale vor clocotii sub șemineul pasiunii!
Multumesc de sfat 🙂
f frumos 🙂
Multumesc 🙂
Şi picură sărutul pe inima de gheaţă/Pe când o mână caldă în părul-ţi se răsfaţă.
Comori de gheaţă în suflet îţi aprinde
Buzele reci pe fruntea prea fierbinte.