Hoinar e vântul printre stele
Alungă norii şi visele mele
Destramă strai de frunze prin păduri
Îngheaţă veştede, uitate înfloriri.
De ce a venit pe lume? Ca să cânte
Înfiorări de suflet să descânte?
Să şuiere, să strige şi să bată
În fugă să colinde lumea toată?
Sau a pornit odat ca o părere
Vrând să se joace cu pletele mele?
Cu degete de dor să le răsfire
Crezând că al său nume-i fericire.
