Vântul

Hoinar e vântul printre stele

Alungă norii şi visele mele

Destramă strai de frunze prin păduri

Îngheaţă veştede, uitate înfloriri.

 

De ce a venit pe lume? Ca să cânte

Înfiorări de suflet să descânte?

Să şuiere, să strige şi să bată

În fugă să colinde lumea toată?

 

Sau a pornit odat ca o părere

Vrând să se joace cu pletele mele?

Cu degete de dor să le răsfire

Crezând că al său nume-i fericire.