Fără titlu

Mă numesc Dordefemeie şi sunt meteodependentă :-). Da, stiu, nu în înţelesul real al cuvântului, ci în sensul că nu pot să scriu decât poezii de sezon. Până de curând v-am asfixiat cu poezii de toamnă. Şi parcă toamna asta a fost una fără sfârşit. Am scris despre ploi, despre vânt, despre ceaţă, despre bietele frunze căzute, de cred că le venea acestora din urmă să sară înapoi în copac numai sa scape de catrenele mele nesfârşite. Nu s-a terminat bine toamna şi acum scriu numai versuri din alea friguroase. Stau şi mă gândesc că dacă o ţin tot aşa, nu ştiu ce o să mai scriu prin februarie… că o să epuizez toată paleta de iarnă, toată zăpada, tot gerul, tot crivăţul şi ce-o mai fi şi o să rămân efectiv fără cuvinte. Ca miercurea :-).

Vad că poezii de dragoste nu mai scriu deloc. Unde prin vară scriam aproape exclusiv din acestea, acum abia dacă mai strecor câte un vers şi-o rimă pe ici pe colo. De ce? Habar nu am. Am conştientizat acest aspect în seara asta, recitindu-mi blogul. Nu prea fac asta deobicei (să citesc pe propriul blog, nu să conştientizez lucruri :-)). Oricum am realizat că, dacă aş încerca să scriu altceva, nu aş putea. Nu am inspiraţie. Deloc. Decât dacă afară plouă trist şi apăsător, sau e o ceaţă bolnăvicioasă, sau mă dor degetele de frig, etc. Şi cum în seara asta afară nu e nici într-un fel, nu bate nici măcar vreun vânt hain, poftim ce scriu eu acum! Dar voi mă iertaţi că sunteţi înţelegători, sau poate mă înţelegeţi că vi s-a întâmplat şi vouă. Sau nu?