Întrebări simple

De ce o inimă poate să râdă

Şi totodată ea să plângă?

De ce un suflet poate fi atât de fericit

Uitând senin că totul are un sfârşit?

 

Este real ce simţi când inima-i nebună?

E adevărat sau totul i-o minciună?

Ce trupul simte dulce şi feeric

Este lumină sau adâncul întuneric?

 

Ce este azi va exista şi mâine?

Iubirea adânc în suflet va rămâne?

Sau vei uita privind în altă parte

Citind un alt roman, o altă carte?

Duzina de cuvinte – Nr. 300

Imposibila desăvârşire în faţa ta mă încovoi

Frustrare trăită cu patimă în absolutul din noi

Suflet caşetic în metempsihoză sperând

Proces de ablaţie, superficialul purificând.

*

Miracol, rapsodie a vieţii ne-a fost dat să trăim

Canon ne este însă, nefericirea noastra altora atribuim

Cearcăne ale inimii, proces de acomodare neterminat

În odaliscă, coşmar în voaluri de iluzii înveşmântat.

***

Postarea cu nr. 300

Şi pentru că număr 300 se împlini

Zic: Se cuvine a vă mulţumi

Că mă citiţi, deşi e pentru voi canon

Patimă pentru mine. Şi e de bonton

Blog ca să ai, versuri să scrii,

Despre iubire, nesfârşite rapsodii

Nopţi să nu dormi, treaz iar să stai

Cearcăne vinete a doua zi să ai

Şi să citeşti plin de frustrare

Blog după blog… care de care mai tare.

Desăvârşire să-ţi doreşti apoi

Şi pentru acomodare să munceşti vioi

Scriind… miracol... versuri mai de soi.

Iar despre ablaţie, caşetic şi metempsihoză chiar vă rog să scrieţi voi :-).

Aceasta a fost duzina (sau duzinile) scrise dupa cuvintele propuse de clubul psi.