De ce o inimă poate să râdă
Şi totodată ea să plângă?
De ce un suflet poate fi atât de fericit
Uitând senin că totul are un sfârşit?
Este real ce simţi când inima-i nebună?
E adevărat sau totul i-o minciună?
Ce trupul simte dulce şi feeric
Este lumină sau adâncul întuneric?
Ce este azi va exista şi mâine?
Iubirea adânc în suflet va rămâne?
Sau vei uita privind în altă parte
Citind un alt roman, o altă carte?
Ce gânduri frumoase! Şi ce frumos întocmeşti cuvintele. Şi…da! Este real ce simte inima nebună.
Numai bine! 🙂
Eiii da, am primit si un raspuns! Multumesc 🙂
Asta a fost întotdeauna o întrebare căruia nu i-am găsit răspuns : de ce întrebările simple au aproape întotdeauna răspunsuri complicate iar pentru întrebările complicate suntem capabili să găsim răspunsuri simple ?
Da, cam asa este. Lucrurile aparent simple ascund de fapt aspecte foarte complicate.
Superb: De ce un suflet poate fi atât de fericit
Uitând senin că totul are un sfârşit?
Da, cred ca sufletul e putin naiv, si idealist, se bucura de orice i se ofera… si nu tine cont ca poate i se ofera de fapt doar o clipa atat de scurta de bucurie …
Exact!
Ma bucur ca esti deacord 🙂
Cum ar trebui sa faci pentru ca sa fii feriricit in viata si sa masori corect clipa de bucurie ?…..
Eu vreau raspunsuri nu alte intrebari 🙂
Scuze, m-a furat peisajul !
…Cred ca intr-un fel avem un mimetism al spatiului in care traim: ne asemanam cu florile ( in sensul perenitatii) cu anotimpurile, cu vremea…In alt plan,singura, ea dragostea adevarata, daca o gasesti, este cea care te conduce la taramul vesnic frumos al tineretii fara batranete in care te simti impacat cu tine insuti si atunci, in mod sigur si cu Dumnezeu! Asa cred …….
O seara frumoasa !