Să mori de dorul ei mânat

Să uiţi cum e să mori de dor

Să doară deşi ai uitat

Cum e înaltul şi albastrul zbor.

Să uiţi că ai iubit vreodat

C-ai suferit de dorul ei

Şi c-ai dorit s-o vezi neîncetat

S-o plimbi de mână pe alei.

Să uiţi c-ai şi uitat-o chiar

Că a fost cândva în al tău gând

Şi acel gând e încadrat într-un chenar

Al cerului, al mării, legământ.