Să mori de dorul ei mânat
Să uiţi cum e să mori de dor
Să doară deşi ai uitat
Cum e înaltul şi albastrul zbor.
Să uiţi că ai iubit vreodat
C-ai suferit de dorul ei
Şi c-ai dorit s-o vezi neîncetat
S-o plimbi de mână pe alei.
Să uiţi c-ai şi uitat-o chiar
Că a fost cândva în al tău gând
Şi acel gând e încadrat într-un chenar
Al cerului, al mării, legământ.