Unde se duc iubirile pierdute
Pe ce străine drumuri rătăcesc
De nimeni niciodată nu le întâlnește
Să ți le-aducă ție ca un sol ceresc.
Poate există o țară doar a lor
Un magic loc cu râuri sclipitoare
Unde iubirile dansează-n ritm de dor
Ca ielele, minunate fecioare.
De aș ajunge acolo într-o seară
Pe fiecare aș privi-o lung, mirat
Și-aș întreba-o unde mi-e iubirea
Pe care stea a adormit când a plecat.
Și aș culege-o în palma ce mai doare
Încă dupa acel ultim sărut
Și i-aș cânta din dulcea mandolină
Să doarmă liniștită până la sfârșit.
De cele mai multe ori se poate intampla ca ceea ce cauti sa fie mai aproape de tine decat crezi ! Poate ca totul este sa te uiti cu mai multa atentie in jur si sa doresti sa recunosti acel ceva.
Problema e ca eu nu caut nimic 🙂
Si zici ca nu mai scrii despre iubire? 😀 Parca scrii chiar mai frumos,de când nu mai scrii :))
Mi-am facut atunci autocritica… si acum revin…in forta 😆
Fuga dupa trecutul iubirii impiedica cautarea fericirii care poate venii imediat. Foarte frumoasa poezia. O zi faina.
Multumesc.
Ce mult îmi plac aceste versuri. Scrii atât de frumos, din suflet. Felicitări si o zi excelentă!!
Sorina
Multumesc mult, Sorina.
M-am lamurit !!… asta este motivul ca scrii atat de frumos !
O seara frumoasa!
Foarte frumoase versuri! Da, am vrea să ştim unde se duc iubirile pierdute….
Da, sper ca nu nicaieri…