Adio 2012, te aştept 2013

Observ că toată lumea face acum bilanţuri, retrospective şi alte alea. Cum nu sunt într-o dispoziţie prea strălucită (vezi poezia de mai devreme) cred ca e mai bine să mă abţin. Mai ales ca eu bilanţuri bune ştiu să fac doar din alea contabile, iar retrospectivele am auzit eu că sunt doar sportive. E drept ca am reînceput să merg la sală de o lună, şi am reînvăţat mersul pe jos, dar până la a mă include la rubrica de sport a săptămânii mai e mult.

Tocmai am citit ca în 2013 vor fi cca. 15 cutremure în fiecare lună şi că trebuie să ne aşteptăm chiar la unul de 7 grade, aşa că încep să cred că oricât de prost ar fi fost anul 2012 nici cu 2013 nu ne va fi ruşine. Iar eu am luat decizia strălucită de a mă muta la etajul 8 al unui bloc. Asta e, cum mi-o fi norocul, într-un an care începe cu 20 şi se termină cu 13.

Poate mai interesant ar fi să discutăm despre ceva planuri de viitor. Orice om care se respectă ar trebui să se gândească la aşa ceva în ultima zi a anului. Aşa că vrând nevrând a trebuit să mă gândesc şi eu. Şi uite aşa am aflat ca ar fi ceva planuri de făcut. Am două proiecte în cap, şi în toate celalalte părţi ale corpului meu fizic şi spiritual 😆 , şi sper să le duc la bun sfârşit. Sunteţi curioşi, aşa-i? Ei bine…. nu divulg nimic. Dar puteţi încerca să ghiciţi. Asta doar dacă vă plictisiţi prea tare, şi chiar nu aţi găsit nimic altceva mai bun de făcut, desigur.

În finalul acestui minunat post 🙂 vă doresc şi vouă ce îmi doresc şi mie pentru noul an. Şi anume: să râd mult, să zâmbesc şi mai mult, să am parte de multe îmbrăţişări, să am prietenii aproape, şi familia şi mai aproape, să fiu foarte foarte sănătoasă şi să le duc pe toate cele care vor veni cu capul sus (ar mai fi şi altele dar alea sunt doar pentru mine :-)) . La multi ani tuturor!

Mă pierd….

pierduta[1]

Mă pierd de mine în visul tău

Mă rătăcesc uitată prin sufletul meu

Mă doare fericirea ce-aş putea-o avea

Mă arde lacrima căzută în inima mea.

 

Mă cântă dorul în triste cuvinte

Mă topeşte fiorul în aducereaminte

Mă cheamă noaptea luna s-o ascult

Mă ameţeşte steaua ce-o priveam demult.

 

Mă aşteaptă visul noaptea să-l alin

Mă doreşte golul de dincolo de chin

Mă cuprinde liniştea ce n-o pot avea

Mă iubeşte viaţa, eu n-o pot iubi pe ea.

Apus de iarnă

apus-de-iarna-4_76dc880e4aa959[1]

Melancolie rece simplifică culori

Doar soarele-şi aprinde o rază printre nori

Apus în alb şi negru îngheaţă orice vis

Trezeşte suferinţe uitate în abis.

 

Pustiul de zăpadă acoper-un destin

Uitat de fericire şi transformat în chin

Speranţa e departe în a luminii dor

Doar bezna îşi întinde aripile în zbor.

 

Stranie frumuseţe coboară pe-nserat

În suflet ce priveşte durerea a încetat

Prin gânduri umblă doruri uitate dinadins

Prin vise zboară umbre pe care timpu-a nins.

 

În nemişcare-i totul, doar norii-au propriul dans

Al fantasmelor, haotic, iluzoriu vals

Dar inima tresare, aruncă alb veşmânt

Se-nalță peste lume-a iubirii jurământ.

Maşina de scris

Calde silabe pe degete-mi stau

Tastele fine le aşteaptă. Le vreau

Pe ele să curgă în versuri de dor

Să-şi poarte iubirea ca pe-un tainic odor.

 

Gânduri uitate pe alb se înşiruiesc

Straie de cerneală cuvintelor le cresc

Magia albă transformă nebunul vis

În albastra fantomă a verbului scris.

 

Foile cad apoi grele de sens

Adorm fericite în visul cel dens

Iluzia vieţii o poartă adânc

În carnea lor albă, cerneala o plâng.

tumblr_mfhsrfVYfH1s07p3yo1_500

Poezie inspirata de cadoul virtual oferit mie de Gandeste limpede.