Alb de zăpadă, alb de fior
Ochii mi-i strânge, îngheață un nor
Aerul îl umple cu stranii fantasme
Cald îmi e sufletul nins ca în basme.
Mantie albă cu glas de ecou
Inima îmi strânge ca un cavou
Aer de alabastru respiră visând
Grâul cald dormind sub pământ.
Alb de poveste în tăcere curgând
Îngheață năsucuri de copii surâzând
Îngeri desenează, cu aripi de nea
Orice chip trist ca prin minune va dispărea.