Alb de zăpadă, alb de fior

Ochii mi-i strânge, îngheață un nor

Aerul îl umple cu stranii fantasme

Cald îmi e sufletul nins ca în basme.

Mantie albă cu glas de ecou

Inima îmi strânge ca un cavou

Aer de alabastru respiră visând

Grâul cald dormind sub pământ.

Alb de poveste în tăcere curgând

Îngheață năsucuri de copii surâzând

Îngeri desenează, cu aripi de nea

Orice chip trist ca prin minune va dispărea.