![843[1]](http://dordefemeie.files.wordpress.com/2012/12/8431.jpg?resize=500%2C334)
Să mai sper ca inima mea din nou să ardă
Sub flacăra privirii tale, fără să o piardă?
Să mai simt iar iubirea în mâna ta
Strângând-o pe atât de emoţionată mâna mea?
Să mai visez clipe comori
Ce înfloreau în sufletul meu răvăşite flori?
Să mai aştept dorul să plece undeva
Departe, şi vocea ta să fie fericirea mea?
Să mai cuprind în gândul meu
Toată tăcerea din sufletul tău?
Să mai respir parfumul lin
Ce-mi face iarăşi dulcea amintire chin?
Să mai doresc să te ascult din nou
Sau să sper doar s-aud un te iubesc, al vocii mele stins ecou?
Ecoul stinselor iubiri suna frumos in nostalgii de iarna geroasa :)…
Stinse? Crezi? 🙂
Buna ! Te-am nominalizat pentru Blog of the year 2012 Award.
http://cristimoise.wordpress.com/2012/12/15/blog-of-the-year-2012-part-iv-9-stars/
Felicitari ! 🙂
Multumesc mult!
Frumos! Aprope ca ma identfic cu personjul! Dar…este povestea cu vrabia care viseaza
malai!
Toti mai visam malai cateodata 🙂
Nu numai să speri, dar să și auzi acel “te iubesc “…și nu numai o dată – asta îți doresc 😉
Asa sa fie 🙂
triste versuri.. tare triste 🙁
Eiii, depinde de starea de moment…
speranta nu moare niciodata. continua sa speri. nu se stie niciodata
Asa am sa fac….