Calde silabe pe degete-mi stau
Tastele fine le aşteaptă. Le vreau
Pe ele să curgă în versuri de dor
Să-şi poarte iubirea ca pe-un tainic odor.
Gânduri uitate pe alb se înşiruiesc
Straie de cerneală cuvintelor le cresc
Magia albă transformă nebunul vis
În albastra fantomă a verbului scris.
Foile cad apoi grele de sens
Adorm fericite în visul cel dens
Iluzia vieţii o poartă adânc
În carnea lor albă, cerneala o plâng.
Poezie inspirata de cadoul virtual oferit mie de Gandeste limpede.