Melancolie rece simplifică culori
Doar soarele-şi aprinde o rază printre nori
Apus în alb şi negru îngheaţă orice vis
Trezeşte suferinţe uitate în abis.
Pustiul de zăpadă acoper-un destin
Uitat de fericire şi transformat în chin
Speranţa e departe în a luminii dor
Doar bezna îşi întinde aripile în zbor.
Stranie frumuseţe coboară pe-nserat
În suflet ce priveşte durerea a încetat
Prin gânduri umblă doruri uitate dinadins
Prin vise zboară umbre pe care timpu-a nins.
În nemişcare-i totul, doar norii-au propriul dans
Al fantasmelor, haotic, iluzoriu vals
Dar inima tresare, aruncă alb veşmânt
Se-nalță peste lume-a iubirii jurământ.
Iubirea incalzeste si cele mai inghetate abisuri si face din mersul norilor cel mai frumos dans, transformand peisajul iernii in eleganta sala de bal. Frumoasa poezie. O placere sa o citesti.
Da, iubirea e tot ce ne trebuie in recile nopti de iarna… si nu numai. Multumesc 🙂
Potrivite cuvinte pentru aceste seri reci de iarna!
Eu asa le-am vazut…
prima şi ultima strofă – îmi plac foarte mult…
voi trece mai des… 🙂
duminică plăcută!
Te astept oricand 🙂
hmmm… şi eu vreau în poza astaaaa!
în poză şi în versul tău plin!
Hai, dar trebuie sa ne imbracam bine 🙂