Se iau cu multă atenţie şi îndemânare două măsuri de amintiri atât de dragi ţie, se adaugă cinci lacrimi scăpate din greşeală, două din ochiul stâng şi trei din ochiul drept, se completează cu cca. 100 de “Mi-e atât de dor de tine” care te-au făcut cea mai fericită femeie din lume, nu mai conteaza unul în plus, în minus să nu fie, se amestecă bine cu ultimele două visuri şi penultimele două vise, săruturile se adaugă cât cuprinde, se condimentează cu un strop de parfum pe care nu-l vei uita niciodată, şi cu emoţia nebună a primei îmbrăţişări. Ai grijă să nu uiţi de cele două bătăi de inimă şi cele trei tresăriri când ai impresia că-l zăreşti mereu pe stradă şi niciodată nu este el, şi desigur două tonalităţi din vocea lui gravă şi câteva sclipiri din ochii lui visători. Ar mai fi de adăugat doar câteva clipe din cele în care mâna ta şi-a găsit cel mai minunat culcuş în mâna lui atât de ocrotitoare. Frămânţi bine aluatul rezultat şi-l pui la dospit la căldura sufletului tău o primăvară, o vară, o toamnă şi mai ales o iarnă. Apoi repeţi. Adaugi toată iubirea din tine şi coci la foc mic pentru tot restul vieţii. Se serveşte împreună cu … un strop de suferinţă.
Scurt poem de iubire pierdută
Albe condeie pictează un nor
Pe cerul tristeţii trezit de-al meu dor
Cerne cenuşa viselor grea
Zăpada alege să cadă doar ea.
Fărâme pierdute de suflet se-aleg
Rămân nedorite şi triste se şterg
De praful uitării căzut eşafod
Pe inimi nebune plecate-n exod.
Bucăţi de surăsuri sunt alese acum
Lăsate să piară sunt făcute scrum
Pe rugul uitării sacrificiu suprem
Iubirea e lăsată la a urii cherem.
Insomnii
De unde visele îmi ajung
Din cerul înalt sau din adâncul pământ
Alunecă pe calea unui ultim gând
Şi îmi trezesc dorinţe acunse ca-n mormânt.
De unde visele aripi îmi dau
Îmbrăţişări de vânt pe suflet să le vreau
De zbor albastru, dor de infinit uitat
Şi sărutări de soare adormit pe înserat.
De unde visele îmi strig
Somnul să mi-l alinte când mi-e frig
Şi iarna caldă să îmi fie-n vis
Când te aştept cu inima pierdută prin abis.
De ce visele nu mai vin acum
Deşi le caut printre file de album
S-au rătăcit în al vieţii prea haotic dans
Al insomniei ce îşi face iar aici popas.