Reţetă de dor

imagine-reteta-tort-iubesc-ciocolata_large[1]

Se iau cu multă atenţie şi îndemânare două măsuri de amintiri atât de dragi ţie, se adaugă cinci lacrimi scăpate din greşeală, două din ochiul stâng şi trei din ochiul drept, se completează cu cca. 100 de “Mi-e atât de dor de tine” care te-au făcut cea mai fericită femeie din lume, nu mai conteaza unul în plus, în minus să nu fie, se amestecă bine cu ultimele două visuri şi penultimele două vise, săruturile  se adaugă cât cuprinde, se condimentează cu un strop de parfum pe care nu-l vei uita niciodată, şi cu emoţia nebună a primei îmbrăţişări. Ai grijă să nu uiţi de cele două bătăi de inimă şi cele trei tresăriri când ai impresia că-l zăreşti mereu pe stradă şi niciodată nu este el, şi desigur două tonalităţi din vocea lui gravă şi câteva sclipiri din ochii lui visători. Ar mai fi de adăugat doar câteva clipe din cele în care mâna ta şi-a găsit cel mai minunat culcuş în mâna lui atât de ocrotitoare. Frămânţi bine aluatul rezultat şi-l pui la dospit la căldura sufletului tău o primăvară, o vară, o toamnă şi mai ales o iarnă. Apoi repeţi.  Adaugi toată iubirea din tine şi coci la foc mic pentru tot restul vieţii. Se serveşte împreună cu … un strop de suferinţă.

Scurt poem de iubire pierdută

6627341[1]

Albe condeie pictează un nor

Pe cerul tristeţii trezit de-al meu dor

Cerne cenuşa viselor grea

Zăpada alege să cadă doar ea.

 

Fărâme pierdute de suflet se-aleg

Rămân nedorite şi triste se şterg

De praful uitării căzut eşafod

Pe inimi nebune plecate-n exod.

 

Bucăţi de surăsuri sunt alese acum

Lăsate să piară sunt făcute scrum

Pe rugul uitării sacrificiu suprem

Iubirea e lăsată la a urii cherem.

Insomnii

tablouri_abstracte_moderne_emil_cojocaru_imbratisare[1]

De unde visele îmi ajung

Din cerul înalt sau din adâncul pământ

Alunecă pe calea unui ultim gând

Şi îmi trezesc dorinţe acunse ca-n mormânt.

 

De unde visele aripi îmi dau

Îmbrăţişări de vânt pe suflet să le vreau

De zbor albastru, dor de infinit uitat

Şi sărutări de soare adormit pe înserat.

 

De unde visele îmi strig

Somnul să mi-l alinte când mi-e frig

Şi iarna caldă să îmi fie-n vis

Când te aştept cu inima pierdută prin abis.

 

De ce visele nu mai vin acum

Deşi le caut printre file de album

S-au rătăcit în al vieţii prea haotic dans

Al insomniei ce îşi face iar aici popas.