Insomnii

tablouri_abstracte_moderne_emil_cojocaru_imbratisare[1]

De unde visele îmi ajung

Din cerul înalt sau din adâncul pământ

Alunecă pe calea unui ultim gând

Şi îmi trezesc dorinţe acunse ca-n mormânt.

 

De unde visele aripi îmi dau

Îmbrăţişări de vânt pe suflet să le vreau

De zbor albastru, dor de infinit uitat

Şi sărutări de soare adormit pe înserat.

 

De unde visele îmi strig

Somnul să mi-l alinte când mi-e frig

Şi iarna caldă să îmi fie-n vis

Când te aştept cu inima pierdută prin abis.

 

De ce visele nu mai vin acum

Deşi le caut printre file de album

S-au rătăcit în al vieţii prea haotic dans

Al insomniei ce îşi face iar aici popas.

4 thoughts on “Insomnii

  1. …ești o pacoste pentru suflet, cu scrierile tale…bineînțeles în sensul bun al cuvântului!.. chiar benefică! 🙂

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *