![6627341[1]](https://i2.wp.com/dordefemeie.com/wp-content/uploads/2013/01/662734111.jpg)
Albe condeie pictează un nor
Pe cerul tristeţii trezit de-al meu dor
Cerne cenuşa viselor grea
Zăpada alege să cadă doar ea.
Fărâme pierdute de suflet se-aleg
Rămân nedorite şi triste se şterg
De praful uitării căzut eşafod
Pe inimi nebune plecate-n exod.
Bucăţi de surăsuri sunt alese acum
Lăsate să piară sunt făcute scrum
Pe rugul uitării sacrificiu suprem
Iubirea e lăsată la a urii cherem.
E mai dureros “cheremul” indiferenţei…
Da, asa este, e cel mai dureros…ura e macar un sentiment, o stare, chiar negativa fiind, indiferenta insa….
Frumos!
Multumesc mult.