Ninge iarăşi

ninge

Şi iată ninge iarăşi, fără de început şi fără de sfârşit

Sufletu-mi ce tânjeşte după verde e alb şi pustiit

Luminile oraşului-mi deschid alene ochii goi

Ce nu mai vor să doarmă în noaptea fulgilor ce cad în noi.

 

Coboară fără de pată, peste câmpii, a lunii îngeri inocenţi

Devin imaculată oştire a iernii tale, care inima-mi îngheţi

Nu te mai vreau la mine-n suflet, tu candidă şi rece nea

Ce-mi umpli cu otrava albă, durerea, dar şi fericirea.

2 thoughts on “Ninge iarăşi

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *