Speranţe

aproape_de_luminita

Fotografie a minţii, imagine în declin

Disecţie a gândurilor ce nebuneşte vin

Secundă de-nălţare cu mii de clipe apoi de iad

Este speranţa, a fericirii vis nomad.

 

Izbucnire de iluzii în ciuda realităţii gri

Clipe de adâncă amăgire ce veşnic le-ai dori

Nesomn sunt nopţile visând că luna o atingi

Speranţa strigă iarăşi ca-n suflet tu să nu o stingi.

 

Departe ajung, mereu zboară ca vântul

În căutarea a acel ceva care să ne înveţe cuvântul

Fericire să credem că vom şti rosti apoi

Chiar dacă nu am învăţat s-o creştem chiar adânc în noi.

 

Pleacă atunci, speranţă tu ce arzi de-un veac

M-am săturat, nu te mai vreau în suflet steag

O să trăiesc doar astăzi, de mâine nu vreau să mai ştiu

De-ar fi să fiu vreodată fericită, acuma doar să fiu.

5 thoughts on “Speranţe

  1. Frumoasa si inspirata definitie a sperantei !
    Din pacate…de cele mai mute ori,asa este.

  2. intrebare de 25 puncte……………. de unde atata “traire”? cum reusesti? ma uimesti. esti cea mai tare

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *