Ieșirea din cerc

 

Mă strânge, mă apasă, mă obligă, mă încorsetează, dar îmi dă și stabilitate, echilibru, energie, motivație. E chiar lumea mea, condiția mea, limita mea (sau limitele mele). Poate că vreau câteodată să le depășesc pentru că simt că e prea mare constrângerea.  Altădată nu. Vreau acolo, în zona mea de liniște, sau de neliniște. Nu contează, e a mea, oricum ar fi. Sunt eu, fără măști, acolo, în cerc. Ieșirea din el ar presupune, cel puțin pentru început, o minciună, să mă mint pe mine însumi că îmi este bine, chiar dacă efortul m-ar epuiza total.

Rămânerea în cerc nu presupune automulțumirea, lipsa progresului, stagnarea în prea puțin. Poate însemna și o evoluție, dar in același cadru, fără bariere rupte, fără indicatoare călcate în picioare. Un fel de revoluție de catifea. Poate exista pasiune, și o dorință infinită de viață și în astfel de condiții. Știu, sună frumos, chiar îmi și imaginez această ieșire din cerc, ca pe o pasăre Phoenix, care renaște din propria cenușă, și se înalță într-un zbor maiestuos. Exagerez, nu? Poate ieșirea din cerc nu înseamnă decât un simplu pas, o unică acțiune, care să rupă însă niște lanțuri, mai grele sau mai ușoare. Să te elibereze, dar poate împovărându-te în alte sensuri.

Pentru că ieșirea din cerc nu înseamnă de fapt altceva decât intrarea în altul.

 

49 thoughts on “Ieșirea din cerc

  1. Pingback: Ieşirea din cerc « Tiberiuorasanu's Blog

  2. Pingback: Provocarea-Ieșirea din cerc « Cățărătorii

  3. sigur că ieşirea dintr-un cerc înseamnă intrarea în altul. totul este ca acel nou cerc, să fie de o calitate superioară. altfel, la ce bun cheltuirea cu pasiune a unor energii? devenirea înseamnă totul într-o viaţă plină de satisfacţii. 🙂

  4. Ieşirile din cerc se fac în spirală,
    întoarcerile sunt într-o rază primară.
    Doi pier pătrat fiindcă lumea-i rotundă,
    Pasul oriunde înseamnă progres într-o lume plecândă.

  5. Pingback: Ieşirea din cerc « Almanahe

  6. Pingback: Ieșirea din cercul minciunilor « Dictatura justitiei

  7. Pingback: Iesirea din cerc « Abisuri

  8. La cele spuse de tine am in minte o cugetare a lui V.Hugo :” Omul nu este un cerc cu un singur centru, este o elipsa cu doua focare: faptele sunt unul,ideile celalalt”.
    Indraznesc o completare: in caz particular,ea poate deveni cerc daca dispare un focar?

  9. doamne da ce cutie de cercuri am deschis cu tema asta! 😀
    m-ai surprins plăcut, dar aşa este: dincolo de marginile cercului este întotdeauna un alt… cerc. dincol ode ele, libertatea este doar un pretext.

  10. Cercul e doar o veriga dintr-un lant de..iubire, societate, iluzie, aspiratie, gandire. Iesirea din cer poate inse,mna o victorie dar si o izolare. E o alegerea. Optiune.

    • Noi insine suntem doar o veriga dintr-un lant atoatecuprinzator… iar de iesit cu adevarat din acest cerc (lant), imi devine din ce in ce mai clar ca nu este posibil…

  11. Miao, ce frumos! Cercuri în alte cercuri… E ceva ca o jucărie pentru pisici, nu? Şoarecii scapă dintr-un cerc în altul, până ajung în ultimul, unde-i aşteaptă pisica! 😆

  12. Primul cerc e o picătură în cădere.
    Luciul apei tremură în apropiere
    şi ridică val după val, cerc după cerc.
    Când nu le mai zăresc, oricât încerc
    nu înseamnă că au dispărut de tot
    ci că au ajuns unde nu mai pot
    fi zărite şi se fac unde-zări.
    Aşa cercul îmi creşte în depărtări.

  13. psi-luneala?Braşovencei?
    Că doar ea, poate avea,idei, ce-ţi cutremură Simţirea
    Ai avut curaj, căci fără ea, singur nu m-aş avânta
    Unde nu pot decât presupune ce-mi va rezerva Sortirea
    Madi şi Onu

  14. Finalul mi-a adus aminte de cercurile existenţei aşa cum le vede Sorescu: burţile imense ale unui peşte uriaş din care nu putem ieşi tăind pur şi simplu pe fiecare dintre ele. Tocmai pentru că ieşirea din unul, induce intrarea în altul. Tăierea trebuie făcută…invers 🙂

    • Poate exista totusi un spatiu intermediar, intre acele cercuri, numai ca stationarea in el e de scurta durata, doar cat sa-ti tragi rasuflarea…

      • Cred că goana asta existenţială nu prea lasă loc de spaţii intermediare…Nu ştiu dacă (toţi) avem timpul să ne tragem răsuflarea. 🙂

        • Da, asa este, roata se invarte continuu, e greu sa o opresti, si de multe ori nici nu vrei sa o faci, ca zdruncinatura ar fi prea puternica…

  15. Pingback: Schimbarea (nu doar la față) | Poveştile unei femei

  16. Ne schimbăm. Schimbarea este o permanență în viața noastră, fie că vedem, fie că nu vedem.
    Schimbarea se petrece și atunci când suntem în cerc, dar și când încercăm schimbarea cercului. Doar că, putem da mai multe înțelesuri cercului, așa că ar trebui să-l definim întâi, abia apoi să discutăm dacă schimbarea este legată de ieșirea din cerc sau nu. Am dat și eu unele definiții cercurilor, cândva, iar după unele definiri, cercul nu trebuie neapărat părăsit, schimbat. Căci, așa cum spuneau și alți comentatori mai sus, părăsind cercul, nu facem decât să devenim parte a altui cerc, pate mai larg, poate mai restrâns ca arie.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *