Să cadă ceața albă peste noi
Să își astearnă visul prin albastre ploi
Să depene cuvinte roșii despre atunci
Când verdele pădurii te striga în suflet să-l aduci.
Să cadă norii veștezi peste obrajii moi
Să ningă curcubee și să înflorească în noi
Zăpada rece să o coloreze-n mâini
Ce strâng în ele margini de amintiri.
Să cadă neaua moale peste un sărut
Și să-l acopere, să îl ascundă de trecut
Ca să nu-l ia cu el, acolo, în uitatul vis
Mie să îmi rămână în veci, fără de compromis.
poem si imagine: magnifiques… un vis de aurora boreala… 🙂
Multumesc draga mea, ma bucur mult ca-ti place.
Frumoase culori 🙂
Culorile sunt intotdeauna frumoase.
Frumos !! Si iti doresc ca zilele deopotriva cu gandurile, sa-ti fie colorate precum in imaginea pe care ai postat-o!
Multumesc, asemenea.