Rai și iad

lupta-dintre-bine-si-rau_93cdab8b7d96ae[1]

Diavolul există? Da, cu siguranță. Așa cum există Dumnezeu. Nu pot exista unul fără celălalt. Dau echilibru întregii luni, fiecare cu partea lui, se pun în valoare unul pe celălalt prin comparație. Ei sunt răul și binele, negativul și pozitivul și nu pot exista decât în strânsă legătură unul cu celălalt. Cum am putea aprecia binele din viața noastră dacă nu am avea contact și cu răul din când în când? Cum am putea fi fericiți pentru ce avem dacă nu am trăi și nefericirea de a fi lipsiți de cele dorite. Cum am putea aprecia cât de bine e să fim sănătoși și puternici, dacă nu am mai fi și bolnavi și slabi căteodată. Diavolul se manifestă în viețile noastre prin acutizarea unor trăsături negative de caracter (răutatea, egoismul, invidia, ura, etc), prin dorința din ce în ce mai exacerbată pentru acumularea de averi și bunuri materiale CU ORICE PREȚ. Dar este contrabalansat de bunătatea oamenilor, de dărnicie, de dăruire, și mai ales de iubire. Din păcate pentru a exista binele trebuie să existe răul care să-l pună în valoare. Există războaie, există ură rasială, religioasă, există crime, dar există și atâtea mănăstiri, atâția călugări, atâtea rugăciuni și meditații, atâția oameni dedicați binelui cât să țină balanța echilibrată.

Și în propria ființă există raiul și iadul. Oscilăm de multe ori. Astăzi suntem veseli și pozitivi, dispuși să ajutăm, să dăruim, iubitori și iertători, mâine însă, de la prea multă oboseală, stress sau probleme de sănătate, putem fi închistați, egoiști, invidioși chiar, pe cei care nu au aceleași probleme ca noi. Dar, dacă reușim să menținem un echilibru între cele două extreme, ne poate fi bine, putem fi mulțumiți și fericiți.

Asta e tot ce trebuie, echilibru, interior și exterior. E calea spre fericire.