Rai și iad

lupta-dintre-bine-si-rau_93cdab8b7d96ae[1]

Diavolul există? Da, cu siguranță. Așa cum există Dumnezeu. Nu pot exista unul fără celălalt. Dau echilibru întregii luni, fiecare cu partea lui, se pun în valoare unul pe celălalt prin comparație. Ei sunt răul și binele, negativul și pozitivul și nu pot exista decât în strânsă legătură unul cu celălalt. Cum am putea aprecia binele din viața noastră dacă nu am avea contact și cu răul din când în când? Cum am putea fi fericiți pentru ce avem dacă nu am trăi și nefericirea de a fi lipsiți de cele dorite. Cum am putea aprecia cât de bine e să fim sănătoși și puternici, dacă nu am mai fi și bolnavi și slabi căteodată. Diavolul se manifestă în viețile noastre prin acutizarea unor trăsături negative de caracter (răutatea, egoismul, invidia, ura, etc), prin dorința din ce în ce mai exacerbată pentru acumularea de averi și bunuri materiale CU ORICE PREȚ. Dar este contrabalansat de bunătatea oamenilor, de dărnicie, de dăruire, și mai ales de iubire. Din păcate pentru a exista binele trebuie să existe răul care să-l pună în valoare. Există războaie, există ură rasială, religioasă, există crime, dar există și atâtea mănăstiri, atâția călugări, atâtea rugăciuni și meditații, atâția oameni dedicați binelui cât să țină balanța echilibrată.

Și în propria ființă există raiul și iadul. Oscilăm de multe ori. Astăzi suntem veseli și pozitivi, dispuși să ajutăm, să dăruim, iubitori și iertători, mâine însă, de la prea multă oboseală, stress sau probleme de sănătate, putem fi închistați, egoiști, invidioși chiar, pe cei care nu au aceleași probleme ca noi. Dar, dacă reușim să menținem un echilibru între cele două extreme, ne poate fi bine, putem fi mulțumiți și fericiți.

Asta e tot ce trebuie, echilibru, interior și exterior. E calea spre fericire.

24 thoughts on “Rai și iad

  1. Pingback: Articole inscrise la concursul “Castiga o carte fabuloasa: Secretul libertatii. Diavolul pacalit” |

  2. Bravo! Frumos articol! Imaginea aleasa m-a impresionat in mod special 🙂
    Prefer dezechilibrul in favoarea iubirii, fericirii, binelui, bunatatii, daruirii etc

      • e in povesti pentru ca asa e cel mai simplu pentru noi 😉
        oamenii mereu gasesc scuze pentru a nu se face responsabili de ceva ce sta cu adevarat in puterea lor

        • Inteleg ce vrei sa spui, dar orice am face noi, raul trebuie sa existe ca sa poate exista binele, nu se poate una fara alta, doar asta am vurt eu sa scot in evidenta…

          • Nu, ceea ce ai vrut sa transpui in articol am inteles. E foarte frumos si bine redat. Ai votul meu pentru concurs.

            Ideea mea era ca in acest caz prefer dezechilibrul in favoarea binelui (ca nu vreau sa am o maina rupta, ca sa stiu cum e ea sanatoasa; sa vad copii murind de foame, ca sa pot aprecia ca eu am ce manca; sa vad oameni murind in razboi, ca sa imi doresc pace etc etc). De ceva vreme am o relatie mai speciala cu “maleficul” si nu il accept in viata mea nici 1%, dar nu 50%. In acest caz vreau sa fiu o dezechilibrata absoluta 😉

          • Toata lumea doreste acest lucru, nimeni nu-si doreste raul in propria viata, nici intr-un caz. Dar nu totul depinde de ce ne dorim noi, din pacate, mai sunt si alti factori, mai dificil de controlat. Oricum eu iti doresc tot binele din lume.

  3. Sunt bucuros sa constat ca ai credinta! Dealtfel, cred ca asta explica de ce scrii atat de frumos, fie poezie,fie proza! Cu voia ta, pot sa-ti recomand si eu o lucrare care cred ca ar putea sa-ti placa ?

    PS: ce bine ar fi ca toate aceste scrieri ale tale sa fie adunate intr-o carte!

    • Multumesc mult si tie la fel 🙂
      PS tema asta ma doare in mod special deoarece pe mine nu ma deranjeaza raul ce nu depinde de noi oamenii. Ma doare raul ce se trage de la oameni pentru ca e cel mai odios, dar si pentru ca e in puterea noastra sa il oprim, dar din anumite motive nu vrem (fie ca suntem sadisti, fie ca masochisti).

  4. Frumos scris! Echilibrul – pare să ne ducă cu gândul la un echilibrist ce străbate o funie lungă. Sunt mulţi cei care negăsind echilibrul necesar cad, sunt alţii care încearcă să păcălească funia, având siguranţa unei plase, dar cei care reuşesc cu adevărat, sunt cei care străbat funia clătinându-se, dar menţinându-se drept, atingându-şi în final scopul.

  5. Pingback: Vă invit la vot « Dor De Dragoste

  6. Frumos articol, dar aș vrea să precizez ceva… spui chiar la început că “Așa cum există Dumnezeu. Nu pot exista unul fără celălalt.” Acest lucru e fals, Dumnezeu a creat tot ce există și prin urmare El a făcut și binele și răul. Dumnezeu nu e dual și nici nu va fi vreodată. El există din eternitate și va exista și după dispariția așa-zisului rău (care de fapt nu e decât contraparte a unei creații duale). Uite la citatul din cartea ce e oferită de Personalitate Autentică în care specifică că e vorba DOAR de întreg universul, adică creația în sine, nu esența divină a lui Dumnezeu.

  7. hmmmm oare raul nu e in noi? si doar am gasit pe cine sa dam vina?Daca vrem sa fim buni ….in mod sigur vom fi. Nu trebuie sa gasim o justificare de genul “ala incornoratul ma impins”. Eu merg pe ideea ca Dumnezeu egal bine restul e……justificarea “calcarii pe bec”.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *