Mă dor…

femeia-din-padure[1]

Mă dor tălpile de când am păşit printre stele

M-au ars ochii prea trişti ce priveau înspre ele

Sufletul însă tresaltă pe muzica lor îngerească

Se umple cu toate visele pruncilor, ca să-i ocrotească.

 

Mă doare inima uitată cândva peste dealuri

Înconjurat de păduri îmi e sângele verde pe maluri

Sufletul însă se înalţă peste trista câmpie

Pe piscuri de munte miroase iar a veşnicie.

 

Mă dor braţele întinse spre a ta îmbrăţişare

Mă contopesc cu ea, în visul ce nicicând nu moare

Sufletul însă speranţa din nou o trădează

Nu vrea să trăiască durerea, iubirea o înmormântează.

 

7 thoughts on “Mă dor…

  1. Frumoasa si inspirata descriere a trezirii la viata Dor ! Ai in ea forta si frumusetea gingasa a ghiocelului.

  2. ”Mă doare inima uitată cândva peste dealuri
    Înconjurat de păduri îmi e sângele verde pe maluri”.
    Frumoasa exprimare, incarcata de metafore. Ma bucur ca ”pe piscuri miroase iar a vesnicie”. Viata e frumoasa si trebuie traita. Sa ai o zi minunata si insorita!

  3. Pingback: Recomandarile zilei: linkuri recomandate | Blogatu

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *