Un ceas

 

Urăsc timpul dar iubesc ceasul care mi-l măsoară

Alung visele dar strig speranţele să-mi tragă la scară

Urăsc zilele fără de tine, fără de mine sunt ale tale

Iubesc secundele, pe ceasul iluziilor aleargă sprinţare.

 

Trăiesc a lui răceală, mâna cuprinsă îmi arde străină

Mă pierd în el privindu-l şi mă vad doar pe mine

În ora ce trece în grabă, uitată pe veci va să fie

Iubirea, ce în ceasul de seară o scriu pe hârtie.

 

Vis de seară

o-seara-de-vis-2_07bd7c7b46b55f[1]

E pace
Gândul priveşte şi tace
Inima-mi bate pas de defilare
Aerul intră şi iese, ca la plimbare.

E vară
Dorm visele uitate pe afară
Greierii cântă-n surdină de acum
Liniştea moţăie în colbul din drum.

E cântec
Dulce şi moale ca un descântec
Pe el îmi aşez capul senin să adorm
Murmur de lună să-mi picure stele în somn.

E iubire
E zâmbet şi lacrimă, e fericire
Un dor mă-nveleşte pe suflet în vis
Clipă, poartă-mă spre paradis.